Blog dedicat informarii clientilor VELCONT privind modificarile contabile, informaţii legate de fiscalitate şi noutăţi legislative.Surse principale:diverse forumuri contabile, (www.conta.money.ro, www.sagasoft.ro, www.finante valcea.ro www.avocanet.ro, www.cabinetexpert.etc) presa de specialitate alte surse informative de pe internet,presa scrisa si televiziune.

Faceţi căutări pe acest blog

Se încarcă...

miercuri, 28 ianuarie 2015

Delegare vs. Detaşare. Ce deosebiri există între acestea?

Atât delegarea, cât şi detaşarea (aşa cum sunt definite în Codul Muncii) reprezintă modalităţi prin care locul muncii, prevăzut în contractul individual de muncă, poate fi modificat, în mod unilateral, de către angajator, în conformitate cu art. 42 alin. 1 din Codul Muncii.

Pe întreaga perioadă a delegării şi a detaşării, salariatul păstrează funcţia şi celelalte drepturi prevăzute în contractul individual de muncă.

Având în vedere că în ambele cazuri modificarea se face în mod unilateral, aceasta înseamnă că o astfel de modificare se face la iniţiativa angajatorului şi nu este necesar acordul salariatului, dar întotdeauna o astfel de modificare va avea un caracter temporar.

Totuşi, chiar dacă cele două noţiuni prezintă asemănări, există deosebiri substanţiale care le individualizează ca instituţii distincte.

1. DELEGAREA
Delegarea, aşa cum este definită de Codul Muncii la art. 43, reprezintă:

Exercitarea temporară, din dispoziţia angajatorului, de către salariat, a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuţiilor de serviciu în afara locului său de muncă.

Astfel, delegarea este obligatorie pentru salariat, dar ea trebuie să fie justificată de interesul serviciului. Ea nu ar trebui să aibă un caracter abuziv pentru salariat.

Pe întreaga perioadă a delegării, părţile raportului de muncă nu se schimbă, salariatul rămânând subordonat aceluiaşi angajator şi va continua să răspundă disciplinar şi patrimonial faţă de acesta. În cazul în care salariatul delegat ar produce prejudicii la unitatea unde acesta este delegat, reprezentantul legal al unităţii are două opţiuni, conform dreptului comun: (1) fie se îndreaptă împotriva angajatorului care a dispus delegarea pentru repararea prejudiciului, (2) fie se îndreaptă direct împotriva salariatului delegat.

Delegarea poate fi dispusă pe o perioadă maximă de 60 de zile calendaristice în 12 luni, ea putându-se prelungi pentru perioade succesive de maximum 60 de zile calendaristice. În cazul prelungirii delegării este nevoie de acordul salariatului şi refuzul acestuia nu poate constitui, în viziunea angajatorului, drept abatere disciplinară. Astfel, o prelungire a delegării nu mai reprezintă o modalitate de modificare, în mod unilateral, a locului muncii de către angajator, ci o modificare care poate intra în vigoare doar prin acordul părţilor (salariat şi angajator).

Pe lângă menţinerea tuturor prevederilor contractului individual de muncă semnat cu angajatorul, salariatul are dreptul, pe perioada delegării, şi la cheltuielile efectuate cu transportul şi cazarea, precum şi la o indemnizaţie de delegare.

2. DETAŞAREA
Detaşarea, aşa cum este definită în Codul Muncii la art. 45, reprezintă:

Actul prin care se dispune schimbarea temporară a locului de muncă, din dispoziţia angajatoruluila un alt angajator, în scopul executării unor lucrări în interesul acestuia. În mod excepţional, prin detaşare se poate modifica şi felul muncii, dar numai cu consimţământul scris al salariatului.

Astfel, detaşarea va presupune trimiterea temporară a salariatului, din dispoziţia angajatorului, la un alt angajator pentru executarea unor lucrări ale angajatorului la care este detaşat salariatul. Pe întreaga perioadă a detaşării, salariatul detaşat va fi subordonat, spre deosebire de delegare, angajatorului la care s-a dispus detaşarea, ceea ce înseamnă că, pe această perioadă contractul individual de muncă al salariatului detaşat -încheiat cu angajatorul care a dispus detaşarea- va fi suspendat.

În acest sens, detaşarea va reprezenta o dislocare, cu caracter temporar, a salariatului de angajatorul care este parte a contractului individual de muncă. Spre deosebire de delegare, contractul de muncă va fi suspendat la iniţiativa angajatorului (conform art. 52 alin. 1 lit. d din Codul Muncii), el făcând obiectul unei cesiuni temporare şi parţiale între doi angajatori.

Atenţie! Detaşarea, în sensul Codului Muncii, nu trebuie confundată cu detaşarea transnaţională prevăzută în legislaţia europeană (Directiva 96/71/CE privind detaşarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii), întrucât cea din urmă seamănă mai mult cu o delegare în sensul Codului Muncii.

În plus, salariatul poate refuza detaşarea doar pentru motive personale temeinice.

Spre deosebire de delegare, detaşarea poate fi dispusă din start pe o perioadă de un an, ea putând fi prelungită din şase în şase luni, dar doar cu acordul părţilor. Legea nu indică nicio restricţie cu privire la numărul de prelungiri al detaşării, ci doar o condiţionează de acordul salariatului şi de existenţa unor motive obiective ce impun prezenţa salariatului la angajatorul la care s-a dispus detaşarea, întrucât o astfel de prelungire este considerată o măsură excepţională.

Având în vedere că locul muncii salariatului detaşat va fi schimbat, la fel ca şi în cazul delegării, acesta va avea dreptul la la plata cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi la o indemnizaţie de detaşare.

Pentru că munca va fi prestată în favoarea angajatorului la care s-a dispus detaşarea, cel din urmă va avea obligaţia plăţii salariului şi de a acorda toate celelalte drepturi de detaşare (cheltuieli cu transportul, cazarea şi indemnizaţia de detaşare), dar acesta nu poate dispune o sancţiune de desfacere a contractului individual de muncă al salariatului detaşat, această măsură fiind interpretată ca o intenţie de a renunţa la detaşare. În schimb, orice alte sancţiuni aplicate de angajatorul la care s-a dispus detaşarea salariatului nu vor depăşi durata detaşării şi nu vor putea fi aplicate decât cu acordul angajatorului care a dispus detaşarea.

În plus, salariatul, fiind subordonat direct angajatorului la care s-a dispus detaşarea, va răspunde patrimonial faţă de acesta pe întreaga perioadă a detaşării.

O altă deosebire faţă de delegare o constituie faptul că, pe întreaga perioadă a detaşării, salariatul detaşat va beneficia de drepturile care îi sunt mai favorabile, fie cele de la angajatorul care a dispus detaşarea, fie cele de la angajatorul la care s-a dispus detaşarea.

Chiar dacă, în mod aparent, angajatorul care a dispus detaşarea nu mai are nicio obligaţie faţă de salariatul detaşat, întrucât contractul său de muncă este suspendat pe această perioadă, legea prevede că acesta va avea obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru ca angajatorul la care s-a dispus detaşarea să îşi îndeplinească integral şi la timp toate obligaţiile faţă de salariat.

În cazul în care obligaţiile menţionate mai sus nu sunt îndeplinite de angajatorul la care s-a dispus detaşarea, atunci salariatul va avea dreptul să se îndrepte împotriva angajatorului care a dispus detaşarea, iar cel din urmă este obligat a îndeplini toate obligaţiile restante. Atunci când există divergenţe între cei doi angajatori, salariatul detaşat se poate întoarce la locul său iniţial de muncă, putându-se îndrepta împotriva oricăror dintre angajatori şi să ceară executarea silită a obligaţiilor neîndeplinite.

3. REZUMAT
Mai jos pot fi găsite principalele deosebiri în cazul delegării şi detaşării:

Tipul modificării
Perioada
Suspendare contract de muncă
Subordonare
Plata salarialui şi a drepturilor ce decurg din delegare sau detaşare
Condiţii mai favorabile
Delegare
Maximum 60 de zile, cu posibilitatea de prelungire pe perioade succesive de max. 60 de zile,numai cu acordul salariatului
NU se suspendă contractul de muncă
Salariatul delegat se subordonează în continuare angajatorului care a dispus delegarea
Plata salariului, a cheltuielilor cu transportul, cazarea şi indemnizaţia de delegare se face de către angajatorul care a dispus delegarea
Se vor aplicaîntotdeaunacondiţiile prevăzute în contractul individual de muncă semnat cu angajatorul care a dispus delegarea
Detaşare
Maximum un an, cu posibilitatea de prelungire din şase în şase luni, numai cu acordul salariatului
Contractul de muncă se suspendă întotdeauna
Salariatul delegat se subordonează angajatorului la care s-a dispus detaşarea
Plata salariului, a cheltuielilor cu transportul, cazarea şi indemnizaţia de detaşare se face de către angajatorul la care s-a dispus detaşarea
Se vor aplica condiţiile mai favorabile între cei doi angajatori (cel care dispune şi cel la care se dispune detaşarea)






sursa:http://legestart.ro/delegare-vs-detasare-ce-deosebiri-exista-intre-acestea/

miercuri, 7 ianuarie 2015

Sponsorizare vs. mecenat vs. donatie din punct de vedere fiscal

Sunt deductibile din impozitul pe profit  doar cheltuielile de sponsorizare si mecenat.
  • In ceea ce privește impozitul pe profit:
Persoanele juridice pot direcționa minim 3 la mie din cifra de afaceri dar nu mai mult de 20% din impozitul pe profit datorat.
Conform Codului Fiscal Art.21, alin.4, lit. p, cheltuiala este nedeductibila fiscal dar se poate scădea din impozitul pe profit in limita minima din cele doua condiții amintie mai sus. Se poate dona cat ii permite trezoreria dar deductibil fiscal va fi limita minima a celor doua condiții.
Pentru a putea deduce fiscal o suma din impozitul pe profit datorat:
-cheltuiala se reportează in următorii 7 ani începând cu 1 ianuarie 2014;
-trebuie sa fie incheiat un contract de sponsorizare pentru persoane juridice sau unul de mecenat pentru persoane fizice. Ambele contracte se incheie in forma scrisa, cel  de mecenat trebuie autentificat la notar.
  • In ceea ce priveste TVA-ul:
Pentru donatiile in bunuri si nu in bani apare obligatia colectarii TVA a celui care realizeaza (face) donatia.
Exista un plafon neimpozabil, (Art. 128, alin. 8, lit. f) 3 la mie din cifra de afaceri din punct de vedere al TVA-ului. Concret este vorba de sumele din Jurnalele de vanzari sau Decontul de TVA pe partea de TVA colectata Rd.17 minus Rd.5, generate pentru intreg anul fiscal. Pentru diferenta se va colecta TVA si se va include in Decontul de TVA depus pentru ultima perioada fiscala luna sau trimestru, din an.
Daca firma este platitoare de impozit pe venit, fiscal nu se deduce nimic din impozitul pe venit datorat

Baza impozabila a impozitului pe veniturile microintreprinderilor o constituie veniturile din orice sursa, din care se scad veniturile expres prevazute la art. 112 indice 7. Cota de impozit care se aplica asupra veniturilor realizate, altele decat cele expres exceptate, este de 3%.

In cazul in care societatea este platitoare de impozit pe venit nu are limitate cheltuielile cu sponsorizarea, daca acestea sunt efectuate potrivit reglementarilor legii sponsorizarii si daca nu realizeaza venituri in domeniul consultantei si managementului.

In cazul societatilor comerciale platitoare de impozit pe veniturile microintreprinderilor, la stabilirea bazei impozabile asupra careia se aplica cota de 3%  nu se iau in considerare cheltuielile efectuate. In cazul acestora nu se aplica regulile de deductibilitate prevazute in Titlul II din Codul fiscal – „Impozitul pe profit.

Sursa: http://contabilul.manager.ro/a/6414/in-ce-conditii-se-poate-efectua-o-sponsorizare.html


Sursa :http://www.portalcontabilitate.ro/limita-sponsorizare-efectuata-de-o-microintreprindere-36215.htm
sursa:http://ateliercontabilitate.ro/sponsorizare-vs-mecenat-vs-donatie/
sursa imaginii: http://www.imparte.ro/Album/Imedia/Galerie/Articole%20doneaza%20inteligent/2013/Ianuarie/ce-este-sponsorizarea.jpg

Modificarea legislației utilizarii caselor de marcat

Cine trebuie să utilizeze aparate de marcat fiscale?

cei care livrează cu amănuntul bunuri  și le încasează în numerar, cu card de debit/credit sau cu substitute de numerar (BVF – bonuri cu valoare fixă, tichete de masă, tichete cadou sau alte tipuri de tichete) 
- cei care prestează servicii către populație


Cine nu trebuie să utilizeze case de marcat?

a) comerțul ocazional cu produse agricole din producție proprie
b) vânzarea de ziare și reviste prin distribuitori specializați; 
c) transportul public de călători în interiorul unei localități 
d) activitățile pentru care încasările se realizează pe bază de bonuri cu valoare fixă tipărite
e) activitățile de asigurări și ale caselor de pensii, precum și activitățile de intermedieri financiare
f*) activitățile desfăşurate ca profesii libere
g*) vânzarea obiectelor de cult și serviciile religioase prestate de instituțiile de cult; 
h*) comerțul cu amănuntul prin comis-voiajori, precum și prin corespondență,
i*) serviciile de instalații, reparații şi întreținere a bunurilor, efectuate la domiciliul clientului; 
j*) vânzarea pachetelor de servicii turistice 
k*) încasarea la domiciliul clientului a contravalorii energiei electrice și termice, a gazelor naturale, a apei, a serviciilor de telefonie, inclusiv de telefonie mobilă, de poștă și curier, de salubritate, de televiziune, inclusiv prin cablu, de Internet; 
l*) efectuarea lucrărilor de construcții, reparații, amenajări și întreținere de locuințe; 
m) serviciile de transport feroviar public de călători în trafic intern și internaţional, 
n) activitățile de jocuri de noroc desfășurate cu mijloace tehnice de joc ce funcționează pe baza acceptatoarelor de bancnote sau monede; 
o) serviciile de parcări auto a căror contravaloare se încasează prin automate ce funcționează pe baza acceptatoarelor de bancnote sau monede; 
p) livrările de bunuri sau serviciile efectuate prin automatele comerciale ce funcționează pe bază de acceptatoare de bancnote sau monede și conțin un sistem de contorizare electronic


Ce documente emiteți clienților?

Cei care au obligația de a utiliza aparate de marcat fiscale emit și înmânează clienților exclusiv bonuri fiscale 
La cererea clienților sunteți obligați să emiteți factură. Indiferent de valoarea bunurilor livrate

Legea cere și a cerut întotdeauna ca pe bon să apară explicit denumirea bunurilor și serviciilor prestate. De aceea apariția a expresiilor de tip “Alimentare”, “Nealimentare”, “Electrice”, etc. este total ilegală. 

Ce obligații aveți?

1. Să verificați în manualul de utilizare dacă există înscrise de către producătorul/distribuitorul casei de marcat, informații despre tipul și caracteristicile tehnice a consumabilelor utilizate de către casa de marcat.

2. Să folosiţi exclusiv consumabile cu caracteristici tehnice şi de tipul celor menţionate în manualul de utilizare a casei de marcat.

3. Dacă nu aveți deja – să încheiați cu furnizorii consumabilelor contracte ferme conţinând clauze de livrare numai a consumabilelor de tipul şi cu caracteristicile tehnice prevăzute în manualul de utilizare.

4. Să folosiți numai consumabile care asigură menţinerea lizibilităţii datelor pe perioada de arhivare prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă şi să asigure arhivarea datelor

Dacă nu respectați una sau mai multe din cele patru obligații de mai sus, amenda este de la 40.000 lei la 60.000 lei

5. Să afişaţi la loc vizibil un anunț din care să reiasă fără echivoc că: 
          – pentru livrările de bunuri cu amănuntul ce se încasează total sau parțial cu numerar, card sau substitute de numerar sau pentru prestările de servicii prestate populației, nu se emit alte documente de plată decât bonurile fiscale (cu excepția cazului în care casa de marcat este defectă), și 
          – clientul este obligat să solicite să i se înmâneze bonul fiscal dacă nu i se înmânează așa ceva sau i se înmânează un alt document decât bonul fiscal (cu excepția cazului în care casa de marcat este defectă) 
Neafișarea anunțului din care să reiasă cele două aspecte de mai sus, duce la o amendă de la 2000 lei la 4000 lei
ATENȚIE! Afișele existente, cele cu “Vă rugăm să solicitați și să păstrați bonul fiscal” nu mai sunt valabile. Anunțul trebuie modificat în așa fel încât să respecte cerințele modificate.
6.Să emiteți bonuri fiscale pentru toate bunurile livrate sau servicii prestate și să le emiteți la valoarea lor reală nu la valori inferioare. În caz caz contrar sancțiunea este – amendă de la 10000 lei la 15000 lei și suspendarea activității pentru o perioadă cuprinsă între una și trei luni.
7. Să emiteți bonuri fiscale ce să aibă în conținut informațiile minime .În cazul unor informații incomplete sau incorecte riscați o amendă de la 2.0000 lei la 4.000 lei.
8. Să utilizați casa de marcat în parametrii tehnici legali – așa cum sunt indicați de către distribuitor/producător, iar în caz de avarie să permiteți intervenţia tehnică numai a persoanelor autorizate pentru efectuarea operaţiunilor de service asupra aparatului de marcat electronic fiscal. În caz contrar, riscați o amendă de la 8.0000 lei la 10.000 lei.
9. În cazul defectării casei de marcat aveți obligația de a anunța unitatea de service autorizată (anunțarea trebuie să fie efectuată prin orice mijloc ce vă permite demonstrarea anunțării unității de service sau a distribuitorului autorizat -  fax, e-mail, scrisoare cu confirmare de primire, etc.). Indicat este să stabiliți, de comun acord, cu furnizorul casei de marcat modalitatea concretă de anunțare a defectelor acesteia. În cazul neanunțării unității de service sau a distribuitorului a defectului casei de marcat, riscați o amendă de la 2.0000 lei la 4.000 lei.
10. Pe toată perioada în care casa de marcat este indisponibilă, fiind defectă, aveți obligația de a înregistra vânzările efectuate în jurnalul cu regim special, livrat cu casa de marcat, precum și de a emite tuturor clienților chitanțe pentru sumele în numerar achitate de aceștia precum și factură dacă aceasta este solicitată de către clienți. În caz contrar, riscați o amendă de la 8.0000 lei la 10.000 lei.
11. Să păstrați și să nu actualizați împreună cu unitatea de service cartea de intervenții,  riscați o amendă de la 8.0000 lei la 10.000 lei. Culpa în acest caz poate fi comună, atât utilizatorul cât și distribuitorul putând fi amendați pentru neactualizarea cartei de intervenții.
12. Pentru casele de marcat folosite acum, nu cele cu jurnal electronic, dacă nu reintroduceți  datele înscrise pe rola jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative pentru aparatele de marcat electronice fiscale, riscați o amendă de la 8.0000 lei la 10.000 lei
13. În cazul unei verificări efectuate de organele ANAF, aceștia au dreptul de a solicita prezența unui tehnician autorizat în vederea efectuării unor verificări de natură tehnică asupra caselor de marcat. Aveți obligația să permiteți prezența tehnicianului și efectuarea de către acesta a verificărilor. Dacă dumneavoastră nu veți permite accesul tehnicianului de service în unitate pentru efectuarea verificărilor la solicitarea şi în prezenţa organelor de control asupra aparatelor de marcat electronice fiscale, riscați o amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei.
14. Să marcați orice sumă intrată în casa de marcat – fie ca vânzare fie ca intrare/ieșire de sume de serviciu din casa de marcat, deoarece dacă la punctul de vânzare – atenție! puncte de vânzare – nu sedii secundare sau sediu social – aveți mai mulți bani decât cei marcați în casa de marcat, sume care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special sau prin chitanţe – puteți primi o amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei, iar sumele nejustificate se confiscă. Aici am o mențiune: unele organe de control fiscal, solicită operatorilor sau patronilor, persoanelor de acolo, să-și golească buzunarele și le cer explicații legate de sumele personale – ceea ce e un lucru lipsit de orice fundament legal, în esență un abuz de drept. Sumele personale nu trebuie justificate și nu există nici o reglementare ce să dea dreptul acestor organe de control să interpreteze sumele respective ca provenind din vânzări sau servicii neoperate în casa de marcat.
15. Să păstrați și să arhivați  rola jurnal/dispozitivul de memorare a jurnalului electronic, după caz, raportul fiscal de închidere zilnică şi registrul special prevăzut de lege (cel ce se completează atunci când sunt defecte casele de marcat) – pe o perioadă de 10 ani – registrul special, respectiv 5 ani pentru raportul de închidere Z și rola jurnal/dispozitivul de memorare a jurnalului electronic. În caz contrar amenda este de la 8.000 lei la 10.000 lei
16. Să întocmiți documente justificative pentru toate sumele introduse/extrase în/din sertarul casei de marcat, altele decât cele provenite din încasarea cu numerar a contravalorii bunurilor livrate cu amănuntul și a serviciilor efectuate către populație sau cele utilizate pentru a acorda rest clientului. 
17. Să vă dotați cu case de marcat cu jurnal electronic și să asigurați conectarea on-line la serverele ANAF a acestor case. Termenul limită până la care trebuie să vă dotați cu astfel de case este:    – 31 martie 2016 – dacă sunteți contribuabili mari 
   – 30 iunie 2016 – dacă sunteți contribuabili mijlocii 
   – 31 octombrie 2016 – dacă sunteți contribuabili mici 
Dacă din ziua următoare acestor date, în funcție de categoria de contribuabil în care vă încadrați, nu veți utiliza case de marcat cu jurnal electronic sau nu veți asigura conectarea lor la ANAF, puteți primi o amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei și, mai mult, în cazul neutilizării de case de marcat cu jurnale electronice după aceste termene va duce la suspendarea activității între o lună și trei luni.
18. În cazul în care vi se suspendă activitatea să nu o continuați la acel punct de lucru a cărei activitate a fost suspendată. Riscați amendă de la 10.000 lei la 15.000 lei și confiscarea sumelor obținute din vânzări sau prestări efectuate după suspendarea activității
19. Să vă instruiți personalul să emită bonuri fiscale corect și să le înmâneze clienților obligatoriu și să nu refuze sub nici o formă emiterea facturii la solicitarea clientului. Refuzul de a emite factura sau neînmânarea bonului clientului, poate să ducă la o amendă aplicată direct persoanei, angajatului ce nu a înmânat bonul sau a refuzat să emită factură. Amenda ce se poate aplica persoanei fizice este de la 800 lei la 1500 lei.
sursa:http://www.sagasoftware.ro/?p=1270#more-1270
sursa imaginii: http://cdn.allshops.ro/files/clients/10/1929/p/19/casa-de-marcat-de-jucarie-284334.jpg